Cetatea Alba Iulia

Cetatea bastionara de la  ALBA IULIA - Edificata la scurt timp dupa instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania, actuala cetate (1715-1738) este cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip "Vauban" din tara noastra. Construita dupa planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat, cetatea este alcatuita din sapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan, Trinitarilor, Sf. Mihai – demantelat partial – Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano) si prezinta toate elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului: clesti, reveline, contragarda, sant, antesant si glacis, organizate pe principiul flancarii reciproce si al apararii la distanta. Intrarea se face prin sase porti, dintre care patru sunt decorate cu statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.

Muzeul National al Unirii

Muzeul detine doua cladiri cu valoare de monument istoric. Cladirea Babilon a fost construita intre 1851 - 1853, in spiritul arhitecturii romantice. A fost folosita ca pavilion de locuinte pentru ofiteri, iar in 1967 - 1968 a fost reamenajata ca spatiu muzeal. Sala Unirii a fost construita intre 1898 - 1900, avand initial destinatia de cazinou militar. A fost restaurata in 1922 si in 1967 - 1968. Este cladirea unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu Romania. Muzeul din Alba Iulia a fost inaugurat in 1888 din initiativa Societatii de istorie, arheologie si stiintele naturii din Comitatul Alba Inferioara, avandu-l ca director pe renumitul arheolog Adalbert Cserny (1842 - 1916). In 1929, sub egida ASTREI a fost organizat ca Muzeu al Unirii. Bogatelor colectii arheologice li s-au adaugat piese valoroase referitoare la istoria moderna a romanilor. In 1938, sub conducerea istoricului Ion Berciu, sub noua denumire de Muzeul Regional Alba Iulia, asezamantul a intrat in administratia statului roman. A cunoscut o ampla reorganizare in 1968, revenind la numele de Muzeul Unirii. In linii mari, forma actuala a expozitiei de baza dateaza din 1975. In 1992 a devenit Muzeul National al Unirii subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul prezinta publicului arheologie: preistorica (ceramica, unelte si arme din piatra, bronz, fier), dacica - provenind de la cetatile dacice Craiva, Cugir si Capalna (ceramica, monumente, unelte, arme si podoabe din fier, bronz, argint), romana - provenind din marele centru urban Apulum (monumente epigrafice, sculpturale, gliptica, numismatica, vase ceramice, lucerne, unelte si arme din fier, obiecte de podoaba), medievala (ceramica, bijuterii si obiecte din aur, argint si bronz din secolele VIII - X din necropolele dezvelite la Alba Iulia, Blandiana si Ghirbom, cahle, arme, sigilii nobiliare si ale orasului Alba Iulia); istorie (documente, fotografii si obiecte memoriale legate de Revolutia de la 1848, Memorandum, Unirea de la 1 Decembrie 1918); periodice - carti; colectii de etnografie si arta populara (port, tesaturi, ceramica, icoane pe lemn si sticla, obiecte din metal si lemn); numismatica (antica, medievala si moderna); biblioteca (55.000 volume).

Pestera Scarisoara

Complexul carstic Scărişoara include cea mai mare peştera cu gheata din Romania - Peştera Scărişoara - lunga de 700 de metrii si desfasurata pe o diferanta de nivel de 105 m avand 3 intrari. Intrarea principala in pestera este situata la 1165 metrii altitudine fiind printre putinele pesteri cu gheata din lume la o altitudine atat de mica. Varsta ghetarului s-a stabilit a fi in jur de 3000 de ani, cuprinde peste 75000 de metrii cubi de gheata pe o grosime de circa 26 m. Aceasta gheata nu se topeste niciodata, nici chiar vara - din acest motiv la vizitarea ei este indicat sa aveti haine calduroase. Intrarea in peştera Scărişoara se face printr-un aven (put vertical) cu o adancime de 48 m si un diametru in jur de 60 m. Acest aven este amenajat cu scari metalice in vederea facilitarii accesului turistilor.

Peştera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri. Astfel chiar dupa intrare in pestera vizitatorul se afla in Sala Mare si apoi trece in Biserica unde poate admira peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata. De aici se poate ajunge in Rezervaţia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in Rezervaţia Mică insa vizitarea acestora este permisa doar in scopuri stiintifice cu autorizatie speciala de la Institutul de speologie Emil Racoviţă din Cluj Napoca. Galeria care coboara la punctul cel mai adanc al pesterii (105 m) este denumita Galeria Maxim Pop.

Catedrala si Palatul Sânzianei sunt celelalte sectiuni ale pesterii Scărişoara - acestea fiind lipsite de gheata. In pestera Scărişoara trăiesc lilieci si gandaci de 2-3 mm numiti Pholeuon prozerpinae glaciale. In Rezervaţia Mare a fost descoperit si un schelet de Rupicapra (stramosul caprei). Pestera a fost studiata in 1938 de catre marele speolog roman Emil Racoviţa care l-a declarat rezervatie speologica (prima din România).